Integrare si stimulare comportamentala

La fel ca si contactul cu propriul nostru corp, contactul cu lumea inconjuratoare este simtit, inteles si „trait” la un nivel bazat, circumscris simturilor.

Nivelul este concret si intuitiv pentru cunoastere, princeps, fara de care nicio forma de cunoastere nu poate fi perceputa, indiferent de felul ei.

Pentru cineva obisnuit , prelucrarea si intelegerea lumii este fireasca, normala, deoarece creierul gaseste suficiente stimulari din mediul extern – intern pentru a realiza aceasta operatie. In schimb, pentru majoritatea copiilor care sufera de astfel de tulburari, aceasta cunoastere este  perturbata chiar de la acest nivel senzorial, bazal.

Cei mai multi prezinta o serie de dezechilibre senzoriale si comportamentale, pe diverse canale de procesare, ce ii impiedica subit sa functioneze adaptiv si sa dea un raspuns adecvat solicitarilor venite din mediul extern sau intern. Astfel, in cautarea lor alerta, incearca nesperat sa obtina un echilibru ce le va aduce o stare de comfort fiziologic, care un om normal o dobandeste firesc.

Exista in principiu doua etape principale pentru modificarea comportamentala:

  • Observarea sistematica a  comportamentelor copiilor in cauza, dar si a faptelor rezultate; ascultarea activa – angajarea intr-o relatie de parteneriat cu copilul – pentru a intelege ca psihologul ii este prieten, nu un dusman
  • Manipularea conduitelor si evenimentelor in scopul obtinerii conduitei dezirabile (manipularea consecintelor sau bineinteles a antecedentelor)